BEZMÉTIC adj. „zăpăcit, aiurit, dezorientat, mergând fără o direcție anume, (înv.) nebun; (despre stupi, despre albine) fără matcă – étourdi, ahuri, désorienté, (vieilli) fou; (à propos des ruches, des abeilles) sans reine” 1688 (var. dezmétec, Biblia, 212; forma bezmétic, 1705, Cantemir, I. I. 672), var. bezmétec, dezmétic.

Ucr. bezmatok „(despre albine, despre stupi) fără matcă” (< bez „fără” + matka „matcă” < sl. com. *matŭka < *mati „mamă”) Weigand, Jb. 14, 112, DA, CADE, DEX, scr. bezmatak „(stup, roi) fără matcă” TDRG, cu finala modificată după sufixul -atic și evoluția ‑atic > -etic după derivatul bezmetici Weigand, loc. cit., Pușcariu, DR 3, 677 // ← *bezum < sl. bezumŭ „nebunie”, cu sufixul -etic I. Iordan, Arhiva 30, 1923, 222, CDER 817 (care adaugă și influența expresiei slave bezŭ matokŭ „fără matcă”); ← *bezometic (cf. bozometic „fără minte, prost”; v.infra) < bg. bezumnik „fără minte, prost” SDLR; v.sl. bezumlĭ, bezŭmĭnŭ, bezumĭnikŭ CDED II, 13; lat. amphisbeticus „certăreț, căruia îi plac disputele, controversele” (< gr. ἀμφισβητητικός; cf. sd. (b)ettyosu, abbettyosu „îndărătnic, recalcitrant”, it. bisbetico „certăreț, îndărătnic; ciudat”), de unde *împesbetic, ulterior infl. și de ameți, dezmeți G. Giuglea, DR 2, 823.

Var. dezmetec, dezmetic ← bezmetic CDED II, 95, CADE, SDLR, DEX, cu inițiala substituită prin prefixul dez- care exprimă o lipsă, absența unei însușiri Weigand, Jb. 14, 112, TDRG, I. Iordan, Arhiva 30, 1923, 222-223 (care compară cu dez- din dezbrăcat, dezmățat), Mărgărit, NCES, 268 sau ← bezmetic infl. de dezmetici (< lat. *dismatticīre), prin asemănarea între albinele care roiesc fără stup și oamenii abia treziți din somn (care s-au dezmeticit) Pușcariu, DR 3, 677 // posibil ← dezmetici care ar fi avut un sens inițial „a zăpăci, a năuci” (< *dezmântici < lat. *deexmenticāre) și și-ar fi inversat ulterior sensul, prin opoziție cu bezmetici CDER 817.

Fam.: bezmetecíe s.f. (abstr., rar, Mold.) 1909 (Pamfile, J. III, 84) ← bezmetec (= bezmetic); bezmeticí vb. refl. „a deveni bezmetic, a se zăpăci; a se comporta ca un bezmetic, a-și ieși din minți” 1688 (var. dezmeticí2, Biblia, 2122); bozométic adj. (Teleorman) „fără minte, prost” 1912 (I. Cr. V, 220), var. buzumétic ← bezmetic, infl. de bosomelnic (A. Scriban, Arhiva 23, 382: ← bosomelnic, cu -etic după cuvinte ca bezmetic, bobletic) sau buzumini º.

Cf. bez, bazacónie, bazaóchi, becísnic, bezbójnic, bezglásie, béznă, bezpopóvăț, bezsrebắrnic, buzuminí, mátcă.