BUBURÚZĂ s.f. „insectă cu corpul de formă semisferică, cu aripile roșii pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); bobiță, cocoloș, mic obiect sferic (mugur, bubă mică, fruct mic), bubă mică – coxinelle; boulette, grumeau, petite pustule, petit grain” 1546 (top. Buburuzeanin, antrop. Buburudz, DERS; ca apelativ, 1780-1801 Micu, D.), var. buburúz s.m. „bobiță; (rar) Coccinella septempunctata; (Dobr., rar) bucată mică de cărămidă utilizată la construirea cuptorului pentru ars vasele de ceramică”.

Et. nes., posibil el. de substrat derivat de la o bază expresivă, cf. sufixul -ză (sufix diminutival productiv în alb.) și alb. buburizë „buburuză (insecta); cocoloș, bobiță, bășică, clăbuc”, buburrec „gândac, gărgăriță, furnică, mormoloc”, buburezë „buburuză, licurici” A. Ionescu, LR 29, 1980, 501 (formele alb. sunt considerate ca provenind de la o bază expresivă de Çabej, SEFS I, 274 și raportate la rom. buburuză); aceeași structură formală se regăsește și în alt cuvânt probabil preroman, cucuruz // ← bubă CDED II, 640, CDER 1135, Rohr, KREW; creație expresivă de la baza bubu-/bobo-, ca și bubă, boboc SDLR; „înrudit cu bob, bubă, bubușlie, bubuieț etc. (cf. magh. buborék „bășică”, buborcsék „negel”, scr. babúrica etc.)” DA; rom. mumuru(d)ză/mumuruță, cu var. mămăruță, mămărud(z)ă „buburuză (insecta)” < *mărmuruță < marmură (nume aplicat metaforic insectei cu referire la culorile marmurei) I. Popescu-Sireteanu, LR 29, 1980, 533-536; cf. bubușlie, bumbuleu, bumburez, bumb, pol. bombel(ek), ucr. bombel, magh. buborék „bășică”, care toate s-ar putea baza pe sl. bobŭ „bob”, cu forma (în rom.) posibil infl. de bubă TDRG; et. nec. DEX.

Fam.: buburejoáră s.f. „specie de buburuză mai mică (Coccinella dispar)” 1903 (var. buburugioáră, Marian, Ins. 106), var. buburujoáră; buburúț s. „omușor” 1929-1938 (anchete ALR – T, în V. Bidian, D. Loșonți, G. Rusu, CL 31/1, 51) ← buburuz (cu substit. finalei) sau ← buburuță; buburúță s.f. „bubă mică” 1862 (Pontbriant, D.) ← buburuză (cu substit. finalei); buburuzá vb. refl. (rar) „a se acoperi de mici pete sau de bubițe” 1806 (var. buburezá, Șincai, I. nat., în ȘA I, 660); buburuzós adj. „plin de buburuze (de mici bobițe sau umflături)” 1879 (Cihac, D. II, 640).