BULZ [ar. sbúldzu „bulgăre – boule, boulette, pelote”, zbúldzu „caș strecurat – fromage filtré”] s.m., s.n. „cocoloș, bulgăre, masă compactă de formă (aproape) sferică, (spec.) cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză și uneori ou – pelote, boulette, boule; boule de polenta farcie de fromage” 1566 (Coresi, L. 251), var. (Mold.) bulț.

Et. nes., probabil dintr-o formă *bulgiu de la aceeași bază veche ca și bulgăre (DA), care poate fi el. de substrat (Boerescu, El. substr. 110). Rohr, KREW propune un el. de substrat de la i.-e. *bhelǵh- „a umfla, pernă” (ceea ce însă ar separa pe bulz de bulgăre, deoarece el. de substrat sunt în general de tip satem, redând pe ǵh prin dz/z) // Vechi împr. din alb. bulëz(ë), dim. al lui bulë „mugur, picătură, bulă, bobiță, bubă” < lat. bulla S. Pușcariu, DR 3, 1923, 822, P. Skok, ZRPh 50, 1930/3, 270-271 (Brâncuș, VA, 134, DEX: cf. alb. bulëz); lat. *bulgius < bulga „pungă” cf., pentru sens, fr. bouge „sac, valiză; parte bombată a unui obiect” PEW 235; sg. refăcut dintr-un pl. bulzi al unui *buld < lat. *bullidus (< bulla), cf. solz < pl. solzi < *sold < lat. solidus G. Giuglea, DR 3, 1923, 595 (dar sufixul -idus formează adjective); gepid *bultia, cf. germ. med. de jos bulte „bulgăre, colină, morman”, germ. de jos bulte, bülte „ridicătură, colină, morman”, ol. bult, friz. de est bult „umflătură, cucui, bulgăre, ridicătură, morman”, germ. elvețian bülz „bulgăre, mică ridicătură” C. Diculescu, ZRPh 49, 421; posibil împr. turcic, cf. kârgâz bultai „a se umfla”, tc. buldak „umflat, loc cu ridicături” O. Densusianu, GS 1, 351; et. nec., probabil ← bolf1 (> *bulh > bulg, pl. bulgi, bulji → sg. bulz) CDER 1195; germ. med. bulte „bulgăre, dâmb”, ol. bult „gheb”, germ. elvețian bülz „bulgăre” SDLR; rus. bulka, pol. bula, bułka, buleczka, ceh. boule, bulka „pâine rotundă, cocoașă, bulb” CDED II, 33.

Fam.: bulzăríță s.f. (Apuseni) „sacul în care se strecoară cașul” 1888 (Frâncu – G. Candrea, M. 98); bulzí vb. (înv.) „a face ceva bulz; a îmbulzi” c.1650 (Anon. Car.); bulzíș adv. „înghesuit” 1908 (Sadoveanu, O. III, 513); bulzișór s.n., s.m. (dim.) c.1650 (Anon. Car.); bulzóc s.n., s.m. „bucată de materie de formă sferică, cocoloș, boț” 1906 (Țiplea, P. P. 91); bulzói s.n., s.m. (augm.) 1912 (DA); îmbulzeálă s.f. (abstr.) 1780-1801 (Micu, D. 354) ← îmbulzi; îmbulzí vb. (mai ales despre mulțimi de oameni) „a (se) înghesui, a (se) strânge la un loc, a (se) îndesa; (fig., înv.) a insista cu cereri pe lângă cineva, a încărca cu, a da din belșug” c.1650 (Anon. Car. 82); îmbulzít s.n. (abstr., rar) 1934 (DA)← îmbulzi; îmbulzitór adj., s.m. (rar) „care îmbulzește, (persoană) care se îmbulzește” 1780-1801 (Micu, D. 354) ← îmbulzi; îmbulzitúră s.f. (abstr., rar) 1934 (DA) ← îmbulzi.

Cf. búlgăre.