CÓDRU s.m., (rar) s.n. [ar. códru, códur s.m., s.n., mr. códru, códur s.n., ir. códru s.m., s.n. „bucată (dintr-un aliment); plăcintă; teren public, piață; (numai în ar.) cimitir; pădure; munte – morceau d’un aliment; galette; terrain publique; (seulement en ar.) cimetière; forêt; montagne”] „pădure mare, deasă, seculară; munte păduros; bucată dintr-un aliment (azi, mai ales în expr. codru de pâine); (înv.) bucată de teren, parcelă, porțiune dintr-o pădure – forêt épaisse, sombre, séculaire; montagne boisée; morceau d’un aliment (conservé surtout dans l’expression ~ de pâine „quignon de pain”); (vieilli) terrain, parcelle, quartier de forêt” 1495 (DRH A III), var. (Ialomița) crod.

Lat. *quodrum (= quadrum „pătrat”, cf. numele Codratus, Quodratus în inscripții din provinciile dunărene, Κοδρατος într-o inscripție gr., și forma lat. târzie codra „piață publică” în CGL III, 183, 46, și II, 351, 35, cf. Mihăescu, Rom., 57, Lg. Lat., 171), cu sensul „bucată (de teren, de pâine etc.), parte” întâlnit și în lat. quadra, codra (femininul adjectivului quadrus „pătrat”; împrumutat în m.gr. κόδρα „bucată de pâine”), occ. caire de pan „bucată de pâine”, sassarez karra „piață” (< „teren delimitat”) CDDE 384, TDRG (care propune și lat. quadrans), DA, CADE, REW 6921, CDER 2228, DDA, DEX, cf. (de la baza quadrum) it., eng., v.fr., occ., sp., ptg. REW 6921 (cu diverse sensuri derivate de la noțiunea „pătrat”). Sensul „pădure” a apărut probabil de la sensul „bucată, porțiune dintr-o pădure”, atestat în Munt. (CDDE 384 și DA propun o trunchiere din expresia codru de pădure). Sensul „munte”, posibil infl. de sl. gora „pădure, munte” S. Pușcariu, DR 5, 1927-1928, 757 // Cu sensul „pădure; munte”, el. de substrat, cf. kodër, kodrë „deal”, format dintr-un prefix colectiv i.-e. *ko- și *deru/dru- „lemn” (a cărui existență în substrat este confirmată de rom. druete și alb. dru „lemn”) Poruciuc, CE 55-85 (problematic deoarece prefixul ko- nu este atestat cu acest sens în el. de substrat sau în alb.; ȘDU separă și el două omonime: codru1 „pădure muntoasă”, cf. alb. kodrë, și codru2 „bucată mare și rotundă”, cf. lat. quadra); el. de substrat (pentru toate sensurile cuvântului), cf. alb. kodër, kodrë „colț; pliu; deal” Miklosich, SER, 10, B. P. Hasdeu, Columna, 1873, 110, Philippide, OR II, 708 (probabil), Brâncuș, VA, 136 (probabil); ngr. κόδρα, pentru sensul „bucată”, și alb. kodër, pentru sensul „pădure” CDED, II, 649, 716; cf. v.sl. krada „rug, grămadă de lemne”, ucr. koroda „copac rămuros”, cu evol. semantică „copac rămuros” > „pădure mare, munte, bucată mare” SDLR.

Var. ar., mr. codur, pl. (ar.) codure, probabil refăcută prin disimilare din pl. neutru *codrure º. Var. crod, posibil infl. de crov.

Fam.: codráș s.m. (bot.) „pieptănariță” 1900 (Barcianu, D.); codreán adj., s.m. „de codru sau din codru; locuitor al unei regiuni de codri; paznic de codri, pădurar; (Mold., înv.) soldat recrutat din regiunea Codrul Tigheciului” 1546 (antrop., DERS); codreáncă s.f. „locuitoare a unei regiuni de codri” 1865 (Hasdeu, I. V.) ← codrean; codrenéscul s.m. art. (cor. pop.) 1885 (var. codrănéscul, H. VIII 22) ← codrean; codrésc adj. (rar) „de codru” 1527 (top. Codreș‹ti› DERS); codréște adv. „în parcele” 1931 (Ciaușanu, Gl.); codréț adj. (Trans.) „de codru” 1925 (Viciu, S. Gl.); codrí vb. (înv.) „a împărți un teren sau o moșie în parcele” 1672 (Iorga, S. D. VII, 33); codricél s.m. (dim.) 1760-1770 (Meșt. doft. 773); codriór adj. (Mar.) „de codru” 1925 (T. Papahagi, M.); codríș adj. „mâncăcios, lacom” 1645 (antrop., DRH B, XXX, 126); codrișór s.m. (dim.) 1675 (M. Costin, L.); codrói s.m. „plantă ierboasă cu flori roșii-purpurii sau galbene, carpenă (Melampyrum arvense)” 1900 (Barcianu, D.), var. condrói (forma condróniu dată de DEX și MDA cu et. nec. este de fapt o pronunțare dialectală); codruléț s.m., s.n. (dim.) 1885 (Jarník – Bârseanu, D.); codrúț s.m. (dim.) 1885 (Jarník – Bârseanu, D.).

Dublet etim.: cádru. Cf. cadrán1, cadríl1, cadrilát, caréu, cariéră2, caróu, carúră, cvadránt, cvadri-, cvadrúplu, ecarisá, echér, escádră, pătrát.