DA1 adv. de afirmație – „oui” 1810-1819 (I. Văcărescu, O. 220, 231, 255, 340, 349).

Împrumut slav, cu surse probabil multiple: rus da (în mediul urban, în Munt. și Mold.) DA, SDLR, CDER 2749, DEX, Frâncu, GLRV 405, bg. da (pop., în Munt.) DA, SDLR, CDER 2749, DEX, DLR, A. Niculescu, SCL XII, 1961, 479-486, T. Klimkowski, Studia Romanica Posnaniensia, 47, 2020, nr. 3, 79-102, scr. da (pop., în Banat) DA, CDER 2749, DEX. V.sl. da, admis de DA, SDLR, Mihăilă, CELR 144, 150, este exclus din cauza atestării târzii a cuvântului cât și a faptului că funcția de particulă de afirmare este mai recentă în limbile slave de sud (v.sl. folosea particula ej, preluată și în unele traduceri rom. din slavonă). Împrumutul acestui cuvânt, la o dată târzie, se explică prin faptul că latina nu avea un adverb dedicat afirmației, ci recurgea fie la repetarea verbului, fie la adverbe însemnând „așa”, „într-adevăr” (ita, sīc, uērum, uērō), procedee păstrate în română: în diferite regiuni (inclusiv în dialectele sud-dunărene), se răspunde prin repetarea verbului sau prin așa, ie (< este), v. Pușcariu, LR I, 280, procedee întâlnite și în limba veche (unde întâlnim așa, ie, repetarea verbului sau a cuvântului asupra căruia poartă întrebarea, și, mai rar, alte adverbe: adevăr, adevărat etc., v. Klimkowski, loc. cit.). Împrumutarea unei particule de afirmație se mai întâlnește atât în rom. (v.rom. ei < slavon ej, rom. (Trans.) ia < germ. ja) cât și în alte limbi (germanicul ja a fost împrumutat în let., finlandeză, estonă și unele limbi slave de vest, v. Klimkowski, loc. cit.). Ipoteza lui Klimkowski, loc. cit., că împrumutul slav a fost susținut de folosirea lui dar1/dară ca particulă de afirmație este improbabilă deoarece sensul „da” pentru dar1/dară apare cam în aceeași perioadă în care apare da afirmativ și este greu de explicat prin evoluție internă (dar(ă) fiind până atunci doar adversativ sau concluziv); mai degrabă, acest sens se datorează unei confuzii între dar (care are și varianta scurtată da3) și da1, la data când da1 era o inovație în curs de extindere (cf. TDRG, CDER 2779).