DA2 [ar. dáre1, dădeáre; mr. dári1; ir. ] vb. „(I. tranz.) a pune pe cineva în posesia unui lucru, a pune ceva la dispoziția cuiva, a face pe cineva să aibă o anumită stare, însușire, informație; (cu prep. pe, pentru) a ceda ceva (cuiva) pentru a primi în loc altceva; (cu complemente de loc) a deplasa, a pune, a trimite, (cu prin) a trece; (cu prep. la) a încredința un obiect pentru a fi supus unui anumit proces; (despre sol, plante, animale, fără complement indirect) a produce; (cu prep. cu) a acoperi cu un strat de substanță; (înv.) a traduce; (mai ales ca pasiv impersonal sau având drept subiect divinitatea, destinul) a hărăzi, a destina; (II. intranz.) (cu prep. din și cu) a mișca o parte a corpului; (cu prep. locative) a lovi, a bate; (cu prep. cu și un complement de loc) a aplica o substanță, a arunca în; (cu prep. de) a se ciocni, a ajunge la, a întâlni; (cu prep. peste) a veni pe nepregătite, a surprinde; (cu prep. pe la) a face o vizită; (despre ferestre, uși, încăperi etc.) a fi orientat spre; (cu prep. în) a ajunge într-o anumită stare; (despre plante și părți ale lor, fenomene atmosferice) a se ivi, a apărea; (cu conjunctivul) a fi pe punctul să; (III. refl.) (cu anumite complemente de direcție) a se deplasa; (cu prep. cu, în, pe) a folosi un obiect pentru mișcare, ca distracție; (cu prep. pe lângă) a linguși, a se pune bine cu; (cu prep. cu) a trece de partea cuiva; (cu nume predicative, prep. de, drept) a se preface a fi într-un anumit fel; (pop., cu prep. la) a se apuca de o activitate – (I. trans.) donner, accorder, assigner; destiner; (avec des compléments de lieu) mettre, envoyer, passer; (en parlant du sol, des plantes, des animaux) produire; (avec la prép. cu) teindre, enduire de, couvrir de; (vieilli) traduire; (II. intrans.) (avec les prép. din et cu) mouvoir une partie du corps; (avec des prép. locatives) frapper, battre, cogner; (avec la prép. cu et un complément de lieu) jeter contre, frapper contre, lancer vers; (avec la prép. de) se heurter, arriver, rencontrer; (avec la prép. peste) rencontrer par hasard, surprendre; (avec la prép. pe la) visiter; (en parlant des fenêtres, portes, chambres, etc.) donner sur, s’ouvrir sur; (avec la prép. în) commencer à, s’adonner à; (en parlant de plantes et de leurs parties, de phénomènes météorologiques) pousser, apparaître; (avec le subjonctif) être sur le point de; (III. réfl.) (avec certains compléments de lieu) se déplacer; (avec les prép. cu, în, pe) utiliser un objet pour se mouvoir en guise d’amusement, se mouvoir en glissant sur une surface; (avec la prép. pe lângă) flatter; (avec la prép. cu) se rallier à la cause de quelqu’un; (avec des attributs, les prép. de, drept) essayer de passer pour; (pop., avec la prép. la) se mettre à” c.1500 (Psalt. Hur. 145).

Lat. dāre, cf. dalm., it., sd., rtr., occ., cat., sp., ptg. REW 2476.

Fam.: altădátă adv. „odinioară” 1632 (DRH A XXI, 259) ← altă + dată2; camdeodátă adv. (înv.) „deocamdată” c.1660 (var. candeodátă, Hronograf, V, 173) ← cam + deodată „deocamdată”; câteodátă adv. „uneori” 1648 (Năsturel, Varlaam – Ioasaf 221r) ← câte + o1 + dată2; dáre [ar. dáre2; mr. dári2] s.f. „faptul de a da; impozit, bir; (înv.) dar; har; denunțare; (rar) farmec” 1570 (Coresi, Ps.1 46v); dat1 [ar.] s.n. „faptul de a da; (înv., reg.) impozit, plată, dar2, mită; (înv., reg.) datină; (pop.) farmec, vrajă, boală atribuită farmecelor sau vrăjilor; (înv., incert) durată” 1581 (Coresi, Ev. 399); dátă2 [ar.] s.f. (folosit în expresii temporale) „moment, ocazie, împrejurarea (repetabilă) în care se produce un fapt”, (pop.) „soartă”, (înv., și ar.) „obicei” 1566 (Coresi, L. 385); dátă3 s.f. „fapt stabilit, element care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri; (inform., mai ales la pl.) reprezentare a unei informații pentru a fi folosită de calculator” 1819 (Doc. ec. I, 228), var. (înv.) dat2 s.n., calc după fr. donnée(s), cu sensul inform. și după engl. data; datór2 [ar. dătór] adj., s.m. (înv.) „dătător” 1573-1578 (var. deatóriu2, Psalt. Sch. 184v), var. dătóriu; dădăríe s.f. (Dolj, hapax ALR I ms., 987/880) „copaci îngemănați” 1930-1937 ← tema de perf. dădu-, cu un sens „ceea ce dă dintr-o (singură) buturugă” º // cf. dadă1 DLR; dătătór, ‑toáre adj., s.m., s.f. „(persoană) care dă, care pune la dispoziția cuiva ceva de care să beneficieze; (înv., adj.f., pe lângă subst. cădere „caz”, s.f.) dativ” c.1500 (var. dătătóriu, Psalt. Hur. 124r), format pe o temă extinsă cu -t- probabil după stătător (unde ‑t- se poate explica din tema perfectului), pentru diferențierea față de dator º // ← part. dat DEX, DLR; dătătúră s.f. „(înv.) danie; (pop.) farmec, făcătură; (pop.) lovitură, izbire; (Munt.) aruncare (a năvodului)” 1617 (DIR A IV, 153), var. (Munt.) dădătúrăda, format pe aceeași temă extinsă cu -t- ca și dătător º // ← dat1 DLR; dătuí vb. „(înv., rar) a fixa un impozit; (Năsăud, N Mold.) a afla, a da peste, a prinde asupra faptului” 1617 (DIR B XVII, 173) ← dat1 „impozit, dare” DA, DLR, cu sensul „a afla, a da peste” după dibui și expr. a da peste/de; deocamdátă adv. „pentru moment, în mod provizoriu” 1777 (var. dăocamdată, Acte jud. 272) ← camdeodată „deocamdată”, cu metateză, Pușcariu, LR II2, 193 // ← de1 + o + cam + dată DEX, DLR (inadmisibil deoarece alăturarea între cam și dată nu are niciun sens; în plus, sensul „deocamdată” este atestat pentru deodată, odată, camdeodată); deodátă adv. „brusc; în același timp; (înv.) o dată, deocamdată” 1566 (Coresi, L. 332) ← de1 + odată; dindátă adv. (înv.) „îndată” 1675 (M. Costin, O. 45) ← de1 + îndată; îndátă adv. „imediat” 1607 (DIR B I, 249) ← în + dată2; nealtădátă adv. (rar), în expr. ca ~ „cum nu a mai fost, ca niciodată” 1852 (poezie pop. în Alecsandri, P. P. I, 68) ← altădată; niciodátă adv. „în niciun moment” 1566 (Coresi, L. 548), var. (înv.) niceodátănici + o1 + dată2; ar. nidátă prep., în expr. (~ soarile, ~ cămbana) „înainte de” 1905 (Papahagi, B) ← nidat, part. negativ; odátă adv. „odinioară; în același timp cu; (reg.) deocamdată” 1592-1604 (Fl. d. 145) ← o1 + dată2; redá vb. „a da înapoi, a restitui; a relata, a descrie” 1851 (Stamati, D.), românizare a fr. rendre (< lat. *rendere < reddere „a reda” < re- + radicalul vb. dare, cu -n- după pr(aeh)endere), după da SDLR, cu sensul „a da înapoi”, posibil și după fr. redonner (dat ca unică sursă în DEX și DLR); redătătór adj. (rar) „care redă” 1927 (Macedonski, O. I, 187) ← reda, după dătător; totodátă adv. „de asemenea, în același timp” 1675 (M. Costin, L. 271r) ← tot + odată; vreodátă adv. „cândva, în vreo împrejurare” 1628 (DRH B XXII, 205) ← vreo + dată2.

Cf. aréndă, dátă1, datív, dătóm, dedá, editá, pardoná, piérde, rendez-vous, réntă, tradíție, trădá, vínde, doná, dótă.