BÓGZĂ s.f. (înv.) „bufniță – hibou” 1528 (antrop. Bogza, doc. din Moldova, în DERS).

Et. nes., probabil ← boaghe1, boghi1 (< magh. bagoly) „bufniță”, cu finala după pupăză º (DA, SDLR, DLRLV: cf. boaghe; Rohr, KREW: magh. bagoly).

Fam.: bogzár s.m. (iht.; Mold.) 1909 (Antipa, F. I. 245).