CUCURÚZ s.m. „(reg.) fructul (conic) al coniferelor; (Trans., Ban.) porumb, știulete de porumb; (s.n., mai ales în pl. cucuruze) holdă semănată cu porumb, recoltă de porumb; (Mold.) porumb insuficient dezvoltat; plantă ierboasă cu flori alb-gălbui, care crește în pădurile de la munte (Petasites albus, Petasites officinalis); (Munt.) miez de nucă; (Munt.) căpiță – cône, pomme des conifères; maïs, épi de maïs; champs de maïs, récolte de maïs; pétasite; noyau de noix; meule” 1621 (top. DIR B XVII/4, 232; ca apelativ, forma cucurúdz, c.1650 Anon. Car.), var. cucurús.

Et. neelucidată. Sensul de bază va fi fost „fruct conic al coniferelor”, aplicat analogic știuletelui de porumb; cu sensul „porumb”, împrumutat din română în majoritatea limbilor înconjurătoare (bg. kukuruz, scr. kukuruz(a), ucr. kukurudz(a), rus. kukuruza, pol. kukuru(d)za, magh. kukuricza, tc. kokoros, germ. austriac Kukuruz; originea română este susținută de formele cu -dz- și de faptul că această plantă a fost intens cultivată la noi) DA CDER 2635, BER III 110-111 (probabil). Originea cuvântului rom. este însă obscură. O bază cucur-/cocor- se găsește și în milanezul kokorin „con de brad”, abr. kukulette de čepresse „con de chiparos”, occ. din Rouergue kukoreko „con de brad” (DA), it. cocoruzzo „vârf în formă de pară”, tarentin cucuruzzǝ „culme rotunjită”, salentin cuccuruzzu „grămadă de pietre de formă piramidală”, log. cuccuru „vârf”, ptg. cucuruto „înălțime, culme”, cf. și ngr. κουκούρι „ridicătură de pământ”, ceea ce ar indica o bază lexicală mediteraneeană, înrudită cu cucco „vârf rotunjit” Battisti-Alessio II 997, cf. cucă1. S-a propus și proveniența din ucr. kokorudka, kokoruddja „con” (de la baza sl. *kokora „tufă; smoc”, cf. bg. kokorjag „con de brad”), cu finala -dz, -z refăcută după pl. Ch. Choliolčev în BER III 110-111. CDER 2635 propune cu rezerve o derivare de la baza prezentă în coc3, coacă2, printr-un pl. cocuri, cu suf. -ză, ca în bob > buburuză.

Fam.: cucurujór s.m. (Ban.) nume de plantă nedefinită 1885-1890 (H. XVIII 168); cucuruzáștină s.f. (Trans.) „loc unde a fost sau este cultivat porumb” 1825 (LB); cucuruzíște s.f. (Trans.) „loc unde a fost sau este cultivat porumb” 1806 (Șincai, Economia 29); cucuruzoáie s.f. (Ban., pronunțat cucuruzoańe) nume de plantă nedefinită 1885-1890 (H. XVIII 168).